Există victorii care confirmă, și victorii care consacră. Tigst Assefa a cunoscut-o duminică pe a doua. Pe străzile Londrei, etiopianca de 28 de ani a câștigat pentru a doua oară consecutiv TCS London Marathon și a stabilit un nou record mondial feminin pe traseu rezervat exclusiv femeilor: 2 ore, 15 minute și 41 de secunde.
Cu nouă secunde mai rapid decât anul trecut, pe același traseu. Cu o cursă mai matură, mai inteligentă și mai disputată decât oricare alta din carieră.
Patru femei, un singur ritm
Mereu sunt unele curse care, prin chiar componența lor, par scrise pentru ceva special. Cea de duminică a fost una dintre ele. Assefa, dublă câștigătoare la Boston și New York Hellen Obiri, fosta câștigătoare a Londrei din 2021 Joyciline Jepkosgei și ugandeza Catherine Reline Amanang'ole au impus încă din primii kilometri un ritm care a făcut pe toată lumea să se uite atent la cronometre.
5 km în 15:39 – ritm de 2:12:02. La kilometrul 10, semnaliseră în 31:03, deja cu un avans considerabil asupra urmăritoarelor. Etiopianca Degitu Azimeraw și Eunice Chumba din Bahrain alergau și ele bine sub 2:16, dar erau deja la 41 de secunde de plutonul fruntaș.
Spre kilometrul 15, Amanang'ole a început să cedeze. Au rămas trei. Iar la jumătate, cele trei au trecut împreună în 1:06:12 – cu 30 de secunde mai rapid decât ritmul de record al lui Assefa de anul trecut.
Un singur kilometru de diferență
Pentru o vreme, sub 2:15 a părut posibil. Apoi ritmul a scăzut imperceptibil – nu mult, doar câteva secunde pe kilometru, dar suficient ca obiectivul rotund să scape printre degete. În locul lui, însă, a rămas ceva la fel de important: șansa unui nou record mondial feminin.
Pe ultimii doi kilometri, cele trei alergau încă umăr la umăr. Pe Mall, în finalul de aproape 350 de metri care duce spre Buckingham Palace, Assefa a accelerat. Obiri a încercat să răspundă, dar etiopianca a câștigat cele câteva metri decisivi.
A trecut linia de sosire cu douăsprezece secunde înaintea kenyancei. Obiri a încheiat în 2:15:53, record personal, doar două sutimi de secundă în fața compatrioatei Joyciline Jepkosgei (2:15:54). O sosire atât de strânsă, încât pentru a stabili clasamentul a fost nevoie de fotografia de finiș.
„Am țipat la sosire, pentru că știam că am doborât recordul mondial", a povestit Assefa după cursă. „M-am simțit mult mai sănătoasă astăzi. Am muncit foarte mult la viteză și tot acest antrenament și-a meritat efortul. Vreau să le mulțumesc adversarelor mele – multe dintre ele îmi sunt prietene."
Un record care contează altfel
Performanța lui Assefa intră în categoria specială a recordurilor pe traseu women-only – curse rezervate exclusiv femeilor, fără pacemakers bărbați și fără să alerge simultan cu plutonul masculin. Este al 15-lea cel mai rapid timp din istorie pe maraton la general, iar toate cele 14 timpuri mai rapide au fost stabilite în curse mixte sau cu iepuri bărbați.
Diferența nu este una de detaliu administrativ. A alerga într-un grup exclusiv feminin înseamnă mai puțin draft aerodinamic, mai puțină acoperire tactică, mai puține opțiuni de cooperare. Recordul women-only este, în multe privințe, măsura adevărată a vitezei pure în maratonul feminin.
Iar Assefa este, de departe, cea mai rapidă din istorie pe acest tip de traseu.
Mai mult decât un titlu
Ceea ce face din victoria de duminică una specială este contextul personal. Assefa venise la Londra după un parcurs dificil. La Olimpiada de la Paris, în 2024, fusese aproape de aurul olimpic, dar pierduse pe ultimele sute de metri în fața olandezei Sifan Hassan. La Mondialele de pe șosea din 2025 luase argint. Pentru cineva care în 2023 alergase 2:11:53 la Berlin – un timp care părea că redefinise specia – aceste secunde, aceste poziții, contează enorm.
„Să-mi repet victoria din anul trecut înseamnă cu atât mai mult", a spus Assefa printr-un interpret. „A fost unul dintre planurile mele clare la venirea în această competiție: să-mi doboare propriul record mondial de anul trecut. Să o fac mi-a adus o satisfacție imensă."
În spatele celor trei câștigătoare de podium, Azimeraw a încheiat pe locul al patrulea în 2:19:13. Britanica Eilish McColgan a fost a șaptea în 2:24:51, la doar 26 de secunde de recordul personal, iar uruguayanca Julia Paternain – medaliată cu bronz la ultimele Mondiale – a stabilit un nou record național, 2:25:47, pe poziția a opta.
Domnia continuă
În ultimii ani, maratonul feminin de elită a fost dominat de o generație de atlete care par să rescrie ce înseamnă „limită". Assefa este vârful acestei generații, dar nu singură – Obiri și Jepkosgei i-au oferit duminică una dintre cele mai dure curse din carieră.
Iar dacă mesajul cursei a fost că recordurile vor mai continua să cadă, atunci Tigst Assefa a transmis altceva, mai personal: că la Londra, deocamdată, ea este cea care le doboară.